
Ei doi pe un promontoriu, Florenţa şi luminile ei într-o zare. Uneori îi pare agitat, alteori prea calm. Ziua îi poate observa mai bine mişcările, îi vede braţele înţepenite deasupra mâinilor bandajate, vede cum i se răsuceşte întreg trupul, nu numai gâtul, când ea arată cu degetul spre ceva, mai sus, pe deal. Dar fata nu i-a spus nimic despre toate acestea.
— Pacientul meu susţine că oasele de păun măcinate sunt un leac excelent.
El se uită în sus, spre bolta înnoptată.
— Da.
— Şi deci ai fost spion?
— Nu chiar.
Se simte mai liniştit, mai bine deghizat înaintea ei în grădina întunecată, sub ochiul unui licăr de lampă din camera pacientului englez, aţintit spre ei.
— Câteodată eram trimişi la furat. Şi iată-mă pe mine, şi italian, şi hoţ de profesie. Nu le venea să creadă ce noroc aveau, se îngrămădeau să se folosească de serviciile mele. Eram patru sau cinci. Un timp mi-a mers bine. Apoi am fost fotografiat din întâmplare. Îţi poţi închipui aşa ceva?
Eram îmbrăcat într-un smoching, o uniformă ca să pot intra la o serată, o recepţie, să fur nişte documente. În realitate eram doar un hoţ. Nu un mare patriot. Nu un măreţ erou. Abia îmi recunoscuseră oficial talentul. Dar una dintre femeile de acolo avea la ea un aparat şi le făcea poze ofiţerilor germani şi m-a prins în mers, traversând sala de dans, Cu un picior în aer, sunetul aparatului făcându-mă să-mi întorc capul spre el. Astfel, într-o clipită, tot ce era plănuit să] se întâmple a devenit periculos. Amanta vreunui general.
