Nu era nemişcată sau adormită. La fiecare suspin capul i se zguduia pe masă.

Caravaggio rămase pe loc, în picioare. Cei ce jelesc pierd mai multă energie decât ar pierde făcând orice altceva. Nu era încă dimineaţă. Faţa ei cufundată în întunecimea mesei de lemn.

 — Hana, spuse el, şi ea încremeni, ca şi cum s-ar fi putut ascunde în propria sa tăcere.

 — Hana.

Ea începu să geamă, ca sunetul să înalţe o barieră între ei, un râu peste care să nu poată fi ajunsă.

La început nu era sigur dacă să o atingă, dezgolită cum era, spuse „Hana”, şi apoi îi aşeză mâna bandajată pe umăr. Fata nu se opri din tremurul ei. Cea mai adâncă dintre dureri, gândi el. În care singurul mod de-a supravieţui e să scobeşti şi să arunci totul.

Ea se ridică, cu capul lăsat încă în jos, apoi rămase dreaptă înaintea lui, ca şi cum s-ar fi luptat să scape de magnetul mesei.

 — Să nu te atingi de mine dacă ai vreun gând murdar.

Pielea palidă deasupra fustei, care era tot ce avea pe ea aici, în bucătărie, ca şi cum s-ar fi sculat din pat, s-ar fi îmbrăcat pe jumătate şi ar fi venit aici, aerul răcoros dinspre coline intrând pe uşă şi învăluind-o. Faţa îi era udă şi îmbujorată.

 — Hana.

 — Ai înţeles?

 — De ce îl adori aşa de mult?

 — Îl iubesc.

 — Nu îl iubeşti, îl divinizezi.

 — Lasă-mă-n pace, Caravaggio. Te rog.

 — Te-ai legat de un cadavru, nu ştiu de ce.

 — E un sfânt. Aşa cred eu. Un sfânt deznădăjduit. Există oare aşa ceva? Singura dorinţă ne e să-i ocrotim.

 — Lui nici măcar nu-i pasă!

 — Eu tot îl pot iubi.

 — O fată de douăzeci de ani care renunţă la întreaga lume pentru a iubi o fantasmă.

Caravaggio făcu o pauză.

 — Trebuie să te aperi de tristeţe. Tristeţea e foarte apropiată de ură. Dă-mi voie să-ţi spun. Am învăţat bine acest lucru. Dacă guşti din veninul altora — gândindu-te că-i poţi lecui împărţindu-l cu ei — ai să-l păstrezi în schimb în adâncul fiinţei tale. Oamenii aceia din deşert au fost mai înţelepţi decât tine. S-au gândit că le poate fi folositor. De aceea l-au salvat de la moarte, dar, când nu le-a mai fost de folos, l-au părăsit.