Pielea îi era mereu acoperită de alifii sau de întuneric, într-o noapte auzise un sunet ca nişte clopote suflate de vânt undeva, sus în aer; după o vreme încetaseră, iar el adormise tânjind după ele, acea melodie ca un strigăt ieşit agale din gâtul unei păsări, poate un flamingo, sau o vulpe a deşertului pe care unul dintre oameni o ţinea într-un buzunar al veşmântului său, cusut pe jumătate.

În ziua următoare auzise din nou fărâme din sunetul sticlos, pe când, din nou, zăcea înfăşurat în pânze. O melodie ivită din întuneric. La apusul soarelui, pânzele îi fuseseră desfăcute şi zărise un cap de om deasupra unei mese apropiindu-se de el, apoi îşi dăduse seama că omul purta un jug masiv de care atârnau sute de sticluţe legate cu sfoară sau sârmă de diferite lungimi. Mişcându-se ca miezul unei perdele de sticlă, cu trupul învăluit în acea sferă.

Apariţia semăna cel mai bine cu unul dintre acei arhangheli desenaţi pe care încercase să-i copieze pe vremea când era şcolar, fără a putea pricepe vreodată cum într-un trup putea fi loc pentru muşchii necesari unor asemenea aripi. Omul se apropia cu paşi mari, agale, aşa de lin încât printre sticluţe nu era nici o mişcare. O undă de sticlă, un arhanghel, toate alifiile din şipuri încinse de soare, aşa încât, unse pe piele, păreau a fi fost special încălzite pentru a fi aşternute pe o rană. În spatele lui era lumina răstălmăcită — nuanţe de albastru şi alte culori fremătând prin ceaţă şi nisip. Un slab clinchet sticlos şi diversele culori şi mersul regal şi faţa omului ca ochiul zvelt, întunecat, al unui pistol.

De aproape sticla era aspră şi roasă de nisipuri, sticlă care-şi pierduse originile. Fiecare şip avea câte un dop mărunt pe care omul îl scotea cu dinţii şi îl ţinea în gură in timp ce amesteca conţinutul unei sticle cu al alteia, al doilea dop şi el strâns între dinţi. Se aplecase cu aripile sale desfăşurate deasupra trupului ars, întins pe jos, apoi înfipsese două beţe adânc în pământ şi se eliberase de povara jugului de doi metri care se legăna acum sprijinit în cele două proptele. Omul se strecurase de sub dugheana sa. Căzuse în genunchi şi se apropiase de pilotul ars şi îi aşternuse mâinile reci pe gât şi le ţinuse acolo.