— Da, comentă Nevis, asta-i adevărat, dar nu ne spune mare lucru. Se află pe o orbită fixă. Dar care-i starea motoarelor? A bibliotecii de celule? A calculatoarelor? Avem multe de verificat. Cum ajungem la bord, Lion?

— Putem acosta, răspunse Jefri Lion. Tuf, vezi cupola aceea?

— Vederea mea e fără pereche.

— Bine. Cred că sub ea se află puntea de acostare, mare cât un cosmodrom. Dacă reuşim să deschidem cupola, putem duce nava ta acolo.

— Dacă, zise Haviland Tuf. Un cuvânt foarte neplăcut. Atât de scurt şi atât de des rostit cu dezamăgire şi frustrare…

Ca pentru a sublinia cuvintele lui, pe ecranul principal apăru o luminiţă roşie. Tuf întinse un deget alb:

— Fiţi atenţi!

— Ce-i asta? se interesă Nevis.

— Un mesaj, răspunse Tuf.

Se aplecă şi atinse o tastă uzată de la lasercom.

Steaua molimei dispăru de pe ecran. În locul ei, se ivi figura obosită a unui bărbat de vârstă medie, ce stătea într-o cameră de comunicaţii. Individul avea riduri adânci pe frunte, o expresie posomorâtă, iar capul acoperit de păr des, negru. Ochii săi cenuşii-albaştri dezvăluiau epuizare. Purta o uniformă parcă scoasă din benzile de istorie, iar pe cap o capelă verde, cu cozoroc, şi cu un theta auriu ca emblemă.

— Aici Arca, anunţă el. Aţi pătruns în sfera noastră de apărare. Identificaţi-vă sau deschidem focul. Acesta este primul avertisment.

Haviland Tuf apăsă pe butonul EMISIE.

— Aici Cornul abundenţei cu bunuri excelente la preţuri minime, anunţă el cu voce clară. Comandată de Haviland Tuf. Suntem negustori nepericuloşi, neînarmaţi. Venim din ShanDellor, Arcă. Pot cere permisiunea să mă apropii pentru acostare?

— Există oameni! gâfâi Celise Waan. Echipajul trăieşte!

— O evoluţie fascinantă a evenimentelor, afirmă Lion, trăgându-se de barbă. Poate că acesta este un descendent al membrilor echipajului iniţial CIE. Sau, poate, au folosit cronourzeala! Urzeala din firele ţesăturii timpului — pentru a-l accelera sau a-l ţine pe loc. Da, puteau face asta! Cronourzeala! Gândiţi-vă la acest lucru!