Kaj Nevis scoase un sunet batjocoritor.

— Au trecut o mie de ani şi indivizii sunt încă în viaţă! Cum naiba putem face faţă unor asemenea fiinţe?

Imaginea de pe ecran pâlpâi scurt. Apoi acelaşi bărbat obosit, în uniforma Imperialilor Pământului, spuse:

— Aici Arca. Identificarea voastră este greşit formulată. Vă aflaţi în interiorul sferei noastre de apărare. Identificaţi-vă sau deschidem focul! Acesta a fost al doilea avertisment.

— Domnule, replică Haviland Tuf, protestez! Suntem fără arme şi fără apărare. Nu facem nici un rău. Suntem negustori, savanţi, colegi întru umanitate. Intenţiile noastre nu-s ostile şi, mai mult decât atât, nu avem mijloace de a produce daune unei nave atât de formidabile ca Arca dumneavoastră. De ce ne primiţi atât de belicos?

Ecranul pâlpâi.

— Aici Arca. Aţi pătruns în sfera noastră de apărare. Identificaţi-vă imediat sau veţi fi distruşi. Acesta este al treilea şi ultimul avertisment.

— Înregistrări! exclamă Kaj Nevis, cu oarecare entuziasm. Asta-i! Nici vorbă de păstrare în viaţă cu ajutorul frigului sau de vreun afurisit de câmp de stază! Nu-i nimeni acolo. Doar un calculator care ne arată nişte înregistrări.

— Mă tem că aveţi dreptate, zise Haviland Tuf. Se pune următoarea întrebare: dacă acel calculator este programat să transmită nişte înregistrări navelor care se apropie, ce altceva a fost programat să facă în continuare?

— Codurile! îşi aminti brusc Jefri Lion. Am un set întreg de coduri ale Imperiului Federal, de secvenţe de identificare, în fişierele mele de pe cipurile de cristal! Mă duc să le caut!

— O idee excelentă, comentă Haviland Tuf, dar cu o singură şi evidentă deficienţă: e nevoie de timp pentru a găsi şi utiliza cipurile cu coduri. Dacă am avea posibilitatea de a face acest lucru, aş aplauda propunerea dumneavoastră. Mă tem, vai, că nu dispunem de această posibilitate. Arca tocmai a tras în noi.