Apoi uriaşul se aplecă spre consolă şi anunţă:

— Accelerez!

Dar, în timp ce degetele lui lungi, albe, atingeau tastele, Cornul abundenţei se zgâlţâi violent. Celise Waan ţipă şi se prăbuşi, Jefri Lion căzu peste Anittas. Chiar şi Rica Dawnstar trebui să se prindă de speteaza scaunului lui Tuf, pentru a se ţine pe picioare. Apoi se stinseră toate luminile. Vocea lui Tuf răsună în întuneric:

— Mă tem că am vorbit prea devreme sau, mai corect, am acţionat prea târziu.

Pe durata unui moment ce păru interminabil, fură copleşiţi de tăcere, întuneric şi groază, aşteptând o a doua lovitură care să pună capăt acestora.

Apoi, bezna se limpezi un pic. Luminiţe firave apărură la consolele din jur, în timp ce aparatura Cornului abundenţei se trezea la o semiviaţă pâlpâitoare.

— Nu suntem scoşi complet din circulaţie, declară Haviland Tuf, stând pe scaunul din faţa tabloului de comandă, cu mâinile pe tastatura calculatorului. Voi cere un raport privind stricăciunile. Poate vom fi în stare să ne retragem.

Celise Waan începu să scoată un ţipăt, o văicăreală stridentă, isterică, fără sfârşit. Rămăsese întinsă pe podea. Kaj Nevis se întoarse spre ea.

— Gura, vacă tâmpită! o repezi el şi-o izbi cu piciorul, iar vaietul ei se transformă într-o bolboroseală. Suntem morţi dacă rămânem locului! Următorul proiectil ne va face ţăndări! Fir-ar să fie, Tuf, mişcă drăcia asta de aici!

— Capacitatea noastră de deplasare este nediminuată, replică Tuf. Lovitura pe care am încasat-o nu a pus capăt mişcării noastre, deşi ne-a deviat oarecum de pe traiectoria iniţială, ce ne ducea către Arcă. Poate că de aceea n-au tras iar în noi. Mă tem, continuă el, examinând caracterele estompate, verzi, ce defilau pe un ecran mai mic, că nava mea a suferit unele reduceri ale funcţionalităţii. N-ar fi recomandabil să accelerez acum — tensiunea ne-ar sfărâma, fără îndoială, în bucăţi. Sistemul pentru menţinerea vieţii are câteva stricăciuni. Extrapolările arată că vom rămâne fără oxigen peste aproximativ nouă ore standard.