Kaj Nevis înjură, iar Celise Waan începu să dea cu pumnii în podea.

— Pot face economie de oxigen intrând din nou în stare de repaos, se oferi Anittas.

Îl ignorară cu toţii.

— Să omorâm pisicile, sugeră Celise Waan.

— Putem să ne deplasăm? întrebă Rica Dawnstar.

— Motoarele de manevră sunt încă funcţionale, răspunse Tuf, dar, fără capacitatea de a executa salturi stelare, vom avea nevoie de doi ani ShanDish pentru a ajunge pe Hro B’rana. Patru dintre noi pot găsi adăpost în costumele cosmice. Filtrele de aer cu viruşi vor recicla oxigenul un timp nelimitat.

— Refuz să trăiesc doi ani într-un costum cosmic! declară cu tărie Celise Waan.

— Foarte bine, zise Tuf. Deoarece am numai patru costume, iar noi suntem şase, acest lucru ne va ajuta. Sacrificiul dumneavoastră, plin de nobleţe, va fi amintit multă vreme, doamnă. Înainte de a pune acest plan în aplicare, cred totuşi că ar trebui să luăm în considerare altă opţiune.

— Care? se interesă Kaj Nevis.

Tuf se roti cu scaunul şi-i privi pe fiecare în parte, la lumina slabă a camerei de comandă.

— Să sperăm că cipurile de cristal ale lui Jefri Lion conţin codul potrivit pentru apropiere, astfel încât să acostăm Arca fără să devenim o ţintă pentru un armament străvechi.

— Cipul! exclamă Lion, care abia se zărea — în beznă, jacheta lui din stofă cameleon devenise de-un negru mat. Mă duc să-l caut!

Se repezi în goană către sectorul de locuit.

Ciupercă traversă liniştit camera şi sări în poala lui Tuf, care puse o mână pe el, iar cotoiul uriaş începu să toarcă puternic. Un sunet mai degrabă liniştitor. Poate că lucrurile aveau să se rezolve, până la urmă… Dar Jefri Lion plecase de prea mult timp…