Kaj Nevis deveni gânditor.

— Şi cum o să intre omul acela în Arcă? O să bată în carenă, să i se deschidă?

— Un gest nepractic, recunoscu Haviland Tuf. Cred totuşi că am o soluţie pentru rezolvarea acestei probleme.

Ceilalţi aşteptară. Tuf îl mângâie pe Ciupercă.

— Dă-i drumul, zise nerăbdător Kaj Nevis.

— Să-i dau drumul? clipi Tuf. Într-adevăr… Vă rog să fiţi îngăduitori. Mintea mea e oarecum zăpăcită. Sărmana mea navă a suferit stricăciuni importante. Modestul meu cămin este ruinat şi devastat. Cine o să plătească reparaţiile necesare? Kaj Nevis mă va trata cu largheţe, după ce se va bucura de bogăţie? Mă tem că nu. Îmi vor cumpăra Jefri Lion şi Anittas o navă nouă? Greu de crezut. Stimata Celise Waan îmi va acorda o primă, în afara salariului meu, pentru a-mi compensa pierderea? A promis deja că va depune o plângere împotriva mea, pentru a-mi fi confiscată nava prăpădită şi a-mi fi anulată licenţa de navigaţie. Cine va dori să mă ajute?

— Nu te mai gândi la asta! Cum intrăm pe Arcă? Spuneai că ştii o cale!

— Am spus? Cred că aveţi dreptate, domnule. Dar mă tem că povara necazurilor mi-a izgonit ideea din mintea mea amărâtă, zăpăcită. Am uitat-o. Nu mă pot gândi decât la situaţia mea economică jalnică…

Rica Dawnstar râse şi-l bătu pe Tuf pe spatele-i lat. Acesta se uită la ea.

— Iar acum am fost lovit grosolan de mândra Rica Dawnstar. Vă rog să nu mă atingeţi, doamnă!

— Ăsta-i şantaj! gemu Celise Waan. O să te bag la puşcărie pentru asta!

— Şi integritatea mea fizică e periclitată, fiind împroşcat cu ameninţări. Te miri că nu pot gândi, Ciupercă?