Nevis zăbovi un timp pentru a ridica de jos costumul dezbrăcat de Tuf şi a-l tăia cu abilitate într-o duzină de fâşii lungi, albastre-argintii. Apoi, cu grijă, se căţără în costumul de luptă unqian. Rica Dawnstar îl închise ermetic. Nevis avu nevoie de oarecare răgaz pentru a descoperi cum funcţiona sistemul străin de comandă, dar după cinci minute vizorul bombat din faţă începu să lucească în culoarea roşie, îndurerată, a sângelui, iar membrele superioare, grele, se mişcară neîndemânatic. Ridică, de probă, braţele inferioare, cele cu cleşti, în timp ce Anittas deschidea uşa interioară a ecluzei. Kaj Nevis pătrunse în ea, clănţănind din cleşti, urmat de ciberteh şi de Rica Dawnstar.

— Îmi pare rău, oameni buni, declară ea, în timp ce închidea uşa. N-am nimic cu voi. E doar o chestie de aritmetică.

— Într-adevăr, zise Haviland Tuf. De scădere.

Tuf stătea pe scaunul de comandă, în beznă, privind pâlpâiala instrumentelor din faţa lui. Ciupercă, cu demnitatea foarte afectată de păţania prin care trecuse, se căţărase în poala lui şi se alinta, cerând să fie mângâiat.

— Arca nu trage în foştii noştri camarazi, le spuse el lui Jefri Lion şi Celise Waan.

— E numai vina mea, gemu Lion.

— Nu, îl contrazise Celise Waan şi arătă cu degetul spre Tuf. E vina lui.

— Nu sunteţi o femeie prea recunoscătoare, remarcă Haviland Tuf.

— Recunoscătoare? Pentru ce? răbufni ea, furioasă. Tuf îşi încrucişă mâinile.

— Nu am rămas complet fără resurse. Pentru început — Kaj Nevis ne-a lăsat un costum cosmic funcţional.

— Şi nici un dispozitiv de propulsare.

— Aerul ne va ajunge de două ori mai mult timp, din moment ce numărul nostru a scăzut.

— Dar se va termina, mârâi Celise Waan.

— Kaj Nevis şi ciracii lui n-au folosit costumul de luptă unqian pentru a distruge Cornul abundenţei cu bunuri excelente la preţuri minime după ce I-au părăsit, aşa cum ar fi putut s-o facă.