— Un exemplu bun de ceea ce gândiţi reprezintă o contradicţie de termeni, comentă Haviland Tuf. Cred că desfăşurarea evenimentelor propusă de dumneavoastră este extrem de neînţeleaptă. Foştii noştri colegi pot fi consideraţi acum rivalii noştri. Deoarece abia ne-au abandonat morţii, neîndoielnic că nu se vor arăta încântaţi să descopere că trăim şi vor lua imediat măsuri pentru a corecta situaţia.

— Tuf are dreptate, recunoscu Lion.

Se duse apoi de la un ecran la altul, privindu-le fascinat. Nava de germinare străveche îi reaprinsese spiritul şi imaginaţia, îl umpluse de energie.

— Noi sau ei, Celise. E război. Ne vor ucide dacă vor putea, nu te îndoi de asta. Trebuie să fim la fel de nemiloşi! A venit timpul să folosim o tactică înţeleaptă!

— Mă înclin în faţa experienţei marţiale a dumneavoastră, zise Tuf. Ce strategie sugeraţi?

Jefri Lion se trase de barbă.

— Ei bine, să mă gândesc… Care-i situaţia? Îl au pe Anittas. Omul este pe jumătate computer. De îndată ce se va conecta la sistemul de comandă al navei, va fi în stare să determine cât din Arcă funcţionează şi, probabil, să exercite oarecare influenţă asupra ei. Ceea ce este un lucru periculos. S-ar putea să încerce asta chiar acum. Ştim că au ajuns primii pe navă. S-ar putea să fi aflat că am acostat, s-ar putea să nu fi aflat. În acest din urmă caz, am avea avantajul surprizei.

— Iar ei au avantajul că deţin tot armamentul, replică Tuf.

— Nici o problemă, spuse Jefri Lion, frecându-şi mâinile, nerăbdător. Asta-i o navă de război. CIE se specializase în biorăzboi, e adevărat, dar Arca e vas militar — ca atare, sunt convins că echipajul avea arme individuale şi alte chestii de felul ăsta. Trebuie să existe un arsenal. E nevoie doar să-l găsim.

— Într-adevăr, mormăi Haviland Tuf.

— Avantajul nostru — ei bine, n-o să fiu lipsit de modestie — sunt eu, turui mai departe Lion.