— Deci, care-i problema, Tuf?

— Probabil că-s exagerat de prudent. Recunosc că sunt oarecum neliniştit. Această Arcă, deşi pare abandonată şi defectă, este totuşi funcţională. Dovadă — molimele care apar regulat pe Hro B’rana sau eficienţa cu care s-a apărat când ne-am apropiat. Nu ştiu încă de ce a fost părăsită nava, nici cum şi-au găsit sfârşitul ultimii oameni din echipaj, dar mi se pare evident că dorinţa lor a fost ca Arca să continue să trăiască. Poate că sfera exterioară de protecţie a fost doar prima din mai multe linii de apărare automată…

— O idee şocantă, mormăi Jefri Lion. Să existe oare capcane?

— De-un fel deosebit. Atmosfera care ne aşteaptă poate fi plină cu viruşi purtători de molime sau boli contagioase biogenetice. Să îndrăznim să riscăm? Eu m-aş simţi mai bine într-un costum ermetic, dar dumneavoastră sunteţi liberi să decideţi altfel.

Celise Waan deveni brusc îngrijorată.

— Trebuie să-mi dai costumul! Avem doar unul şi merit să-l primesc, după ce am fost tratată atât de bestial!

— Nu-i cazul să discutăm în contradictoriu, doamnă. Ne aflăm pe puntea de acostare. Am observat că în jurul nostru se găsesc nouă nave spaţiale, de diferite modele. Una este un aparat de vânătoare hruun, alta o navă comercială rhianeză, două au forme ce nu-mi sunt familiare. Iar cinci sunt navete de acelaşi tip, fără îndoială făcând parte din echipamentul original al Arcei. Experienţa îmi spune că navele cosmice sunt înzestrate, invariabil, cu costume cosmice. Intenţia mea este deci să îmbrac costumul, să ies şi să scotocesc prin navele din vecinătate, până voi găsi costume şi pentru dumneavoastră.

— Nu-mi place ideea! se răsti Celise Waan. Tu o să pleci, iar noi o să rămânem blocaţi aici!