— Materialul pare întreg. Va trebui să încărcăm filtrele cu bacterii rămase în culturile de pe navă. Cum a ajuns Ciupercă afară?

Jefri Lion tuşi, stânjenit.

— Mda… Celise s-a speriat că n-o să te mai întorci, Tuf. Lipseai de prea multă vreme. A crezut că ne-ai părăsit.

— O bănuială neîntemeiată, remarcă Tuf.

— Mda…

Lion se uită într-o parte, apoi îşi luă costumul. Celise Waan îşi puse o cizmă aurie, o închise ermetic şi zise:

— E vina ta! Dacă nu întârziai atât, nu-mi pierdeam răbdarea!

— Într-adevăr. Totuşi, dacă îmi permiteţi să întreb, ce are nerăbdarea dumneavoastră cu Ciupercă?

— Am crezut că n-o să te mai întorci şi că trebuia să ieşim de aici, răspunse antropologa, punându-şi a doua cizmă. Eram nervoasă din cauza pălăvrăgelilor tale despre molime. Aşa că am aruncat pisica afară, prin sas. Am încercat s-o prind pe blestemata aia neagră cu alb, dar a fugit, scuipându-mă. Cea cenuşie m-a lăsat s-o înhaţ. Am zvârlit-o afară şi am urmărit-o pe ecran. Mi-am închipuit că putem să ne dăm seama dacă se îmbolnăveşte sau nu. Dacă nu vedeam nici un simptom, atunci însemna că puteam risca să ieşim.

— Am înţeles, mormăi Tuf.

Distrugere apăru în cameră ţopăind, jucându-se cu ceva. Îl văzu pe Tuf şi se îndreptă spre el, cu fudulia exagerată a pisoilor.

— Jefri Lion, vă rog s-o luaţi de aici pe Distrugere, s-o duceţi înapoi în camera de locuit şi s-o încuiaţi acolo.

— Cu plăcere, răspunse Lion, prinzând pisica. De ce?

— Prefer s-o ţin în siguranţă, departe de Celise Waan. Femeia, ţinând casca sub braţ, chicoti batjocoritor.

— Nu vorbi aiurea! Cotoiul cenuşiu e sănătos!

— Permiteţi-mi să menţionez o noţiune care, probabil, vă este necunoscută: perioadă de incubaţie.