― Prima şi ultima.

― Dar, fără îndoială, în tot acest timp aţi urmărit cu atenţie funcţionarea cercetărilor internaţionale în Zona Vizitei…

― Mda… Din când în când am răsfoit «Expunerea».

― Aveţi în vedere «Expunerea Institutului Internaţional de Cultură Extraterestră»?

― Da.

― Şi care este, după părerea dumneavoastră, cea mai importantă descoperire din toţi aceşti treisprezece ani?

― Însăşi Vizita.

― Scuzaţi-mă, n-am…

― Însăşi Vizita reprezintă cea mai importantă descoperire, nu numai din toţi aceşti treisprezece ani, dar şi din întreaga existenţă umană. Nu este chiar aşa de important cine sunt vizitatorii. Nu contează de unde şi de ce au venit, din ce cauză au stat aşa de puţin şi unde au plecat după aceea. Important este faptul că acum oamenii ştiu cu certitudine un lucru: nu suntem singuri în Univers. Mă tem însă că Institutul de Cultură Extraterestră nu va reuşi niciodată să facă o descoperire mai deosebită.

― Este extrem de interesant, doctore Pilmann, dar eu m-am referit în fond la descoperirile de ordin tehnologic. Descoperiri care să poată folosi ştiinţei şi tehnicii pământene. De fapt, o serie de savanţi celebri consideră că ceea ce s-a găsit în Zona Vizitei poate contribui la schimbarea întregului curs al istoriei noastre.

― Poate, dar eu nu sunt socotit printre adepţii acestui punct de vedere. Nu sunt un specialist în ceea ce priveşte descoperirile concrete.

― Totuşi, sunteţi de doi ani consultantul Comisiei ONU pentru problema Vizitei…

― Da. Numai că nu am nici o legătură cu studiul culturii extraterestre. La COPROVI, împreună cu colegii mei, reprezint opinia ştiinţifică internaţională atunci când e vorba despre controlul îndeplinirii Hotărârii ONU în ceea ce priveşte internaţionalizarea Zonei de Vizitare. În concluzie, urmărim ca ciudăţeniile extraterestre luate din Zonă să fie puse numai la dispoziţia Institutului Internaţional.