— Nu-s insecte, replică el furios. Poftim înăuntru să te convingi.

După ce văzu regii de nisip, femeia clătină din cap.

— Nu-i în regulă. La urma urmelor, ce ştii dumneata despre creaturile astea? Ştii măcar de pe ce lume provin? Au fost certificate de Comitetul ecologic? Ai vreo autorizaţie pentru ele? Suntem informaţi că sunt carnivore, probabil primejdioase. Mai suntem informaţi că sunt semi-inteligente. De fapt, de unde le ai?

— De la Wo şi Shade, răspunse Kress.

— N-am auzit de ei, spuse femeia. Probabil că le-au introdus prin contrabandă, ştiind că ecologii n-or să le dea drumul. Nu, Kress, nu-i în regulă. Voi confisca bazinul şi voi cere să fie distrus, iar dumneata poţi să te-aştepţi şi la vreo două, trei amenzi.

Kress îi oferi o sută de standarzi ca să uite de el şi de regii lui de nisip.

Femeia făcu „nţ”.

— Acum va trebui să adaug la acuzaţiile împotriva dumitale şi tentativa de mituire.

Abia când Kress ridică cifra la două mii de standarzi se lăsă convinsă.

— N-o să meargă uşor, să ştii, îl preveni ea. Trebuie măsluite acte, trebuie şterse înregistrări. Iar obţinerea unei autorizaţii false de la Comitetul ecologic va cere o grămadă de timp. Ca să nu mai vorbim de problema reclamantei. Dacă ne cheamă iar?

— Las-o în seama mea, spuse Kress. Mă ocup eu de ea.

O bucată de vreme studie problema. Seara, dădu câteva telefoane.

Mai întâî îl sună pe t'Etherane, negustorul de animale mici.

— Vreau să cumpăr un căţel, îi spuse. Un pui.

Dolofanul comerciant făcu ochii mari.

— Un căţeluş? Ciudată preferinţă din partea dumitale, Kress. Fă-mi o vizită. Am o mulţime de căţeluşi simpatici.

— Vreau exact un anumit gen de căţeluş, zise Kress. Notează-ţi undeva. Am să-ţi descriu cum trebuie să arate.