Ieşi iute din cameră şi reveni după câteva clipe cu o spadă veche de fier. Avea un metru lungime şi vârful încă ascuţit. Kress zâmbi, se înălţă pe vârfuri şi trase în lături capacul bazinului, atât cât să-şi poată vârî braţul în colţul de deşert pe care-l descoperise. Aplecându-se, împunse cu spada castelul alb aflat dedesubt. Răsuci lama, mişcând-o înainte şi înapoi, doborând turnuri şi creneluri şi ziduri. Nisipul şi piatra se năruiră peste mobilii care alergau de colo-colo. Cu o smucitură a mâinii, rase caricatura insolentă, jignitoare, pe care i-o făcuseră regii de nisip. Apoi potrivi vârful spadei deasupra gurii negre ce ducea spre sălaşul burţii şi împinse cu toată puterea. Auzi un sunet moale, lichid, şi întâmpină rezistenţă. Toţi mobilii se cutremurară şi căzură. Mulţumit, Kress trase lama afară.

Vreme de-o clipă stătu să privească, întrebându-se dacă nu omorâse burta. Vârful spadei era umed şi lipicios. Dar în cele din urmă regii de nisip începură din nou să se mişte. Se mişcau anemic, încet, dar se mişcau.

Dădu să pună capacul la loc şi să treacă la următorul castel, când simţi că-i umbla ceva pe mână.

Scoase un ţipăt şi scăpă spada, scuturându-şi violent braţul. Regele de nisip căzu pe mochetă. Îl strivi sub talpă şi continuă să răsucească piciorul mult timp după ce ştiu că era mort. Când îl călcase îl auzise plesnind. Apoi, tremurând, se grăbi să astupe bazinul şi se repezi în baie. Îşi controlă tot trupul şi stătu îndelung sub duş. Îmbrăcămintea o băgă în apă clocotită.

Ceva mai târziu, după câteva pahare de vin rece, reveni în salon. Se simţea niţel ruşinat de spaima pe care i-o trăsese regele de nisip. Dar n-avea de gând să mai ridice capacul bazinului.

De acum înainte, capacul va rămâne închis. Permanent. Totuşi, trebuia să-i pedepsească şi pe ceilalţi.

Kress decise să-şi lubrifieze procesele mintale cu încă un pahar de vin. După ce-l isprăvi, îi veni inspiraţia. Se apropie surâzător de bazin şi modifică puţin reglajul dispozitivului de umiditate.