Rakkis întrebă indignat:

— Şi eu ce să fac cu viermii?

— Pune-i într-un coş de fructe şi trimite-i cuiva drag, răspunse Kress şi închise.

Înfrigurat, se apucă să-i sune pe ceilalţi. N-avea nevoie să-i pice nimeni pe cap, acum, când regii de nisip mai trăiau şi forfoteau în jurul casei.

În timp ce forma numărul Idiei Noreddian îşi dădu seama de o omisiune supărătoare. Ecranul începu să se lumineze, semn că la capătul celălalt cineva răspunsese. Kress închise repede aparatul.

O oră mai târziu, Idi îşi făcu punctuală apariţia. Se arătă surprinsă de contramandarea petrecerii, dar perfect încântată de perspectiva unei seri în doi, alături de Kress. O distra povestindu-i cum reacţionase Cath la spectacolul pe care-l înregistraseră ei. În cursul discuţiei reuşi să se convingă că Idi nu relatase nimănui mica lor glumă. Dădu din cap mulţumit şi turnă din nou vin în pahare. Pe fundul sticlei nu mai rămăseseră decât câteva picături.

— Trebuie să mai aduc o sticlă, spuse el. Hai cu mine în pivniţă, să alegem împreună un vin bun. Ai avut întotdeauna gusturi mai rafinate decât ale mele.

Îl însoţi cu destul entuziasm, dar la capătul de sus al scărilor, după ce Kress deschise uşa şi o lăsă să treacă în faţă, şovăi.

— Unde-i lumina? întrebă ea. Şi mirosul… Ce-i mirosul ăsta ciudat, Simon?

Când o îmbrânci, femeia îi aruncă o privire mirată. Apoi se rostogoli pe scări, ţipând. Kress trânti uşa şi începu s-o bată în cuie, folosind scândurile şi ciocanul pneumatic pe care le lăsase acolo anume. De cum isprăvi, o auzi pe Idi gemând.

— M-am rănit, strigă ea. Simon, ce-i aici?

Brusc, scoase un ţipăt ascuţit. Apoi începură urletele.

Nu conteniră ore în şir. Kress se înfundă în senzorium, programându-şi o comedie picantă ca să-şi alunge din gând pivniţa.

Când fu sigur că Idi era moartă, îi cără aeroglisorul la vulcani şi-i făcu vânt. Dispozitivul magnetic se dovedea o investiţie bună.