— Hmmm. Bazinul în care-mi ţineam eu piranha e de două ori mai mare ca ăsta şi e liber. Ar putea fi curăţat, umplut cu nisip…

— Wo şi Shade vă stau la dispoziţie pentru instalare. Plăcerea este de partea noastră.

— Bineînţeles, se grăbi Kress să adauge, vreau patru castele intacte.

— Se-nţelege, încuviinţă Wo.

Începură să se tocmească pentru preţ.

Trei zile mai târziu, Jala Wo descinse la conacul lui Simon Kress, cu regi de nisip în stare latentă şi o echipă de montatori. Ajutoarele lui Wo erau extrabaldurieni deosebiţi de toţi cei cu care era familiarizat Kress; bipezi îndesaţi, spătoşi, cu patru braţe şi ochi compuşi, bulbucaţi. Aveau pielea groasă şi tăbăcită, plină de zbârcituri printre care se iveau protuberanţe în formă de spini şi coarne. Dar erau muncitori vânjoşi şi îndemânatici. Wo le dădea indicaţii într-o limbă melodioasă pe care Kress n-o mai auzise niciodată.

Terminară treaba într-o singură zi. Mutară bazinul în care se aflaseră piranha şi, în mijlocul spaţiosului său salon, aranjară de o parte şi de cealaltă canapele pentru o vedere mai bună, curăţară perfect interiorul rezervorului şi-l umplură pe trei sferturi cu nisip şi roci. Apoi instalară un sistem special de iluminat, menit să asigure atât palida lumină roşie pe care o agreau regii de nisip, cât şi proiectarea de imagini holografice în bazin. Deasupra montară un capac solid din plastic, prevăzut cu un mecanism pentru introducerea hranei.

— În felul acesta veţi putea da de mâncare regilor de nisip fără a fi nevoit să ridicaţi capacul bazinului, explică Wo. Nu riscaţi ca vreun mobil să scape afară.

Capacul era echipat şi cu aparate de control al microclimatului, pentru a condensa exact cantitatea corectă de umiditate din aer.

— Interiorul să fie uscat, dar nu prea uscat, recomandă Wo.

În cele din urmă, unul dintre instalatorii cu patru braţe intră în bazin şi săpă gropi adânci în cele patru colţuri. Apoi un altul îi dădu burţile aflate în stare latentă, scoţîndu-le una după alta din containerele crionice în care fuseseră transportate. Nu erau prea arătoase. Lui Kress i se păru că semănau cu nişte hălci bălţate de came crudă, pe jumătate alterată. Cu o gură.