Extrabaldurianul le îngropă, câte una în fiecare colţ al bazinului. După aceea muncitorii închiseră capacul şi se pregătiră de plecare.

— Căldura va trezi burţile din starea latentă, spuse Wo. În mai puţin de-o săptămână, mobilii vor începe să iasă din ouă şi vor răzbate la suprafaţă. Aveţi grijă să le daţi suficientă mâncare. Au nevoie să prindă puteri până se maturizează deplin. După socoteala mea, cam peste trei săptămâni veţi avea în bazin şi castelele.

— Dar chipul? Când îmi vor sculpta chipul?

— Proiectaţi holograma peste vreo lună. Şi aveţi răbdare. Dacă doriţi să întrebaţi ceva, vă rog să luaţi legătura cu noi. Wo şi Shade rămân la dispoziţia dumneavoastră.

Femeia se înclină şi plecă.

Kress se întoarse cu paşi molcomi la bazin şi-şi aprinse un beţigaş euforic. Deşertul era nemişcat şi pustiu. Începu să bată nerăbdător cu degetele în capacul de plastic şi se încruntă.

În ziua a patra, lui Kress i se păru că zăreşte mişcări în nisip — ca nişte vagi frământări subterane.

În ziua a cincea văzu primul mobil, un alb singuratic.

În ziua a şasea numără vreo duzină, albi, roşii şi negri. Portocaliii se lăsau aşteptaţi. Vărsă în bazin un castron cu resturi de mâncare pe jumătate stricate. Mobilii le simţiră imediat, se repeziră la ele şi începură să târască bucăţele spre colţurile respective. Fiecare grup de culoare era extrem de organizat. Nu se încăierară. Kress fu puţin dezamăgit, dar hotărî să le dea timp.

Portocalii îşi făcură apariţia în ziua a opta. La vremea aceea, ceilalţi regi de nisip se apucaseră deja să care pietricele şi să ridice fortificaţii. Încă tot nu se războiau. Deocamdată nu aveau decât jumătate din mărimea celor pe care-i văzuse la Wo şi Shade, dar impresia lui Kress era că vietăţile creşteau cu repeziciune. Castelele prinseră să se înalţe pe la mijlocul celei de-a doua săptămâni. Batalioane disciplinate de mobili tîrau bucăţi mari de gresie şi de granit în colţurile lor, unde alţi mobili îngrămădeau nisip cu mandibulele şi cu tentaculele.