— Pînă mai adineaori erau chiar trei lune, reluă unchiul meu. Cea mai mică a şi apus.

— Cît timp va mai dura oare "noaptea" aceasta?

— Abia o oră. La uzină, au venit cîţiva fermieri din împrejurimi. Au fost puţine victime. Dar mai departe…

— Ar trebui să mergem să vedem ce este şi pe acolo, zisei eu. Voi lua automobilul dumitale şi voi pleca împreună cu Michel şi cu Mauriere. Trebuie să ştim pînă unde se întinde teritoriul nostru.

— Atunci, vin şi eu cu voi.

— Nu, unchiule. Ai piciorul scrîntit. Putem avea vreo pană, şi astfel să fim obligaţi să mergem pe jos. Vom da doar o raită ultrarapidă. Mai tîrziu…

— Fie. Atunci, ajută-mă să cobor şi du-mă la infirmerie. Vii, Vandal?

— Tare mi-ar fi plăcut să iau şi eu parte la acest raid, zise biologul. Presupun că partea terestră nu este prea întinsă, şi că dumneavoastră aveţi intenţia de a-i da ocol de jur împrejur, nu?

— În măsura în care vom găsi drumuri practicabile. Fie, veniţi cu noi. Vom găsi o faună necunoscută. Acest raid, de altfel, poate fi primejdios, şi experienţa dumneavoastră căpătată în Noua Guinee ne poate fi de folos.

Deşteptai pe Michel şi pe Louis.

— Bine, mergem, ne spuse Louis, dar trebuie, mai întîi, să vorbesc cu unchiul dumneavoastră. Domnule Bournat, aţi vrea dumneavoastră, în lipsa noastră, să daţi dispoziţii să se facă recensămîntul populaţiei şi al proviziilor de alimente, arme, unelte etc? De cînd a murit primarul, dumneavoastră sînteţi aci singurul de care vor să asculte toţi. Vă aflaţi de asemenea în termeni buni atît cu preotul cît şi cu institutorul. Nu cred să existe cineva care să nu ţină la dumneavoastră, în afară de Jules cîrciumarul, şi acela, poate, pentru motivul că n-aţi călcat niciodată pe la el. Dar mă însărcinez eu să-l fac să se poarte cum trebuie. Bineînţeles că noi vom fi înapoi cu mult înainte ca dumneavoastră să fi terminat.