― Dintre toate problemele apărute de la sosirea noastră pe Pământ, ea a fost cea mai dificilă, recunoscu Karellen. Ne-aţi acordat încrederea voastră în alte probleme… puteţi s-o faceţi şi acum!
― Eu te cred, încuviinţă secretarul general, dar nu şi Wainwright şi oamenii lui. Îi poţi învinui că interpretează în mod greşit refuzul tău de a te arăta?
Urmă o pauză. Apoi, Stormgren auzi un sunet slab (un scârţâit?) ce putea fi provocat de mişcarea corpului Administratorului.
― Ştii de ce Wainwright şi cei aidoma lui se tem de mine, nu-i aşa? întrebă Karellen. Glasul său era sumbru acum ― o orgă măreaţă în altarul unei catedrale: Oameni ca el vei găsi în toate religiile lumii. Ei ştiu că noi reprezentăm raţiunea şi ştiinţa şi, oricât de încrezători ar fi în convingerile lor, se tem că le vom detrona zeii. Nu neapărat prin forţă deliberată, ci într-o manieră mai subtilă. Ştiinţa poate distruge religia, ignorând-o sau destrămându-i miturile. Din câte cunosc, nimeni n-a demonstrat vreodată existenţa lui Zeus sau Thor, totuşi acum mai au doar puţini adepţi. Cei ca Wainwright se tem, de asemenea, că noi cunoaştem adevărul asupra originii creaţiei lor. Ei se întreabă: de cât timp supraveghem omenirea? L-am văzut pe Mahomed fugind în Egipt sau pe Moise dând evreilor tablele legilor? Cunoaştem oare tot ce este fals în credinţa lor?
― Şi cunoaşteţi? şopti Stormgren mai mult pentru sine.
― Asta, Rikki, este teama ce-i chinuie, deşi niciodată n-o vor recunoaşte în mod deschis. Crede-mă, nu ne bucură să distrugem credinţele oamenilor, dar este imposibil ca toate religiile lumii să aibă dreptate şi ei ştiu asta.