Alexander Wainwright era un bărbat înalt şi prezentabil, care se apropia de cincizeci de ani. Stormgren îl cunoştea drept un om absolut cinstit şi de aceea de două ori mai periculos. Totuşi, sinceritatea lui te împiedica să-l displaci, indiferent de ceea ce credeai despre cauza pentru care milita şi despre unii dintre discipolii săi.
După prezentările scurte şi oarecum crispate ale lui Van Ryberg, Stormgren nu mai pierdu nici o clipă.
― Presupun, începu el, că scopul principal al vizitei dumneavoastră este de a protesta oficial împotriva planului Federaţiei. Aşa este?
Wainwright încuviinţă cu gravitate.
― Acesta este ţelul meu, domnule secretar. După cum ştiţi, de cinci ani încercăm să avertizăm rasa umană de pericolul care o ameninţă. Sarcina aceasta n-a fost uşoară, deoarece majoritatea oamenilor par mulţumiţi să-i lase pe Overlorzi să conducă lumea după bunul lor plac. Cu toate acestea, petiţia noastră a fost semnată de peste cinci milioane de persoane din toate ţările globului.
― Nu reprezintă un procent prea important dintr-un total de două miliarde şi jumătate…
― Este totuşi o cifră ce nu poate fi ignorată. Iar pentru fiecare persoană care a semnat, există multe altele având rezerve serioase în legătură cu înţelepciunea, ca să nu mai vorbesc de legalitatea acestui plan al Federaţiei. Chiar şi Administratorul Karellen, cu toate puterile de care dispune, nu poate şterge dintr-o trăsătură de condei un mileniu de istorie.
― Cine poate şti ceva despre puterile lui Karellen, făcu Stormgren. Când eram puşti, Federaţia Europeană era doar un vis, dar până am ajuns adult, a devenit o realitate. Iar asta se întâmpla înainte de sosirea Overlorzilor. Karellen sfârşeşte ceea ce am început noi.
― Europa constituie o entitate culturală şi geografică, pe când lumea, nu ― aceasta e diferenţa.
― Pentru Overlorzi, replică sarcastic Stormgren, Pământul apare pesemne mult mai insignifiant faţă de ceea ce însemna Europa pentru părinţii noştri.