― Nu argumentez neapărat împotriva Federaţiei ca obiectiv final, deşi mulţi dintre susţinătorii mei n-ar fi de acord cu acest lucru. Dar ideea respectivă ar trebui să vină dinăuntru, nu să fie impusă din exterior. Trebuie să ne modelăm singuri destinul! În problemele umane nu trebuie admise intervenţii externe!
Stormgren suspină. Toate acestea le mai auzise de o sută de ori şi ştia că nu putea oferi decât vechiul răspuns, pe care Liga Libertăţii refuzase să-l accepte. El avea încredere în Karellen, pe când ei, nu. Aceasta era diferenţa fundamentală şi nu avea ce să facă. Din fericire, nici Liga nu putea face nimic.
― Permiteţi-mi să vă mai pun câteva întrebări, rosti el. Puteţi nega faptul că Overlorzii au adus lumii securitate, pace şi prosperitate?
― Este adevărat. Dar ne-au răpit libertatea. Omul nu poate trăi…
―… numai prin stomac. Da, ştiu, însă aceasta e prima epocă în care toţi indivizii au avut siguranţa hranei. Oricum, ce libertate am pierdut noi, prin comparaţie cu ceea ce ne-au oferit Overlorzii pentru prima dată în istoria umanităţii?
― Libertatea de a ne controla propriile vieţi, sub îndrumarea Domnului!
În sfârşit, îşi spuse Stormgren, s-a ajuns la subiect. Oricât de disimulat, conflictul era în esenţă de natură religioasă. Wainwright nu te lăsa niciodată să uiţi că fusese cleric. Deşi nu mai purta sutană, aveai permanent impresia că o zăreşti pe el.
― Luna trecută, explică secretarul general, o sută de episcopi, cardinali şi rabini au semnat o declaraţie, afirmându-şi suportul faţă de politica Administratorului. Religiile globului sunt împotriva voastră.
Wainwright negă furios din cap.
― Mulţi conducători sunt orbi, au fost corupţi de Overlorzi.