— Mă bucur că un Tehnician de reputaţia dumneavoastră se interesează de mica noastră problemă, spuse Voy.

— Da, răspunse Harlan cu impersonalitatea rece pe care oamenii se aşteptau să o întâlnească la el. Are părţile ei interesante. (Fusese oare destul de impersonal? Desigur, adevăratele sale motive trebuie să fie vizibile şi vina îi este înscrisă cu stropi de sudoare pe frunte.)

Scoase dintr-un buzunar interior foile rezumatului Schimbării de Realitate proiectate. Era chiar exemplarul care fusese trimis cu o lună înainte Consiliului Atottemporal. Datorită relaţiilor în care se afla cu Calculatorul Senior Twissell (chiar cu Twissell însuşi), Harlan nu avusese bătaie de cap cu obţinerea lui.

Harlan ezită o fracţiune de secundă înainte de a desface sulul şi de a-l lăsa să se aştearnă pe suprafaţa mesei, unde va fi luat de un câmp paramagnetic slab.

Pelicula moleculară care acoperea masa fusese atenuată, dar nu până la zero. Mişcarea braţului său îi surprinse privirea şi, timp de o clipă, reflectarea propriei sale feţe păru să-l privească grav de pe luciul mesei. Avea 32 de ani, însă părea mai în vârstă. N-avea nevoie să i-o spună nimeni. Poate că şi faţa lui prelungă şi sprâncenele întunecate îi dădeau acea expresie posomorâtă şi căutătura rece asociate în mintea tuturor Eternilor cu imaginea unui Tehnician. Putea fi însă şi propria lui conştientizare a faptului că era un Tehnician.

Apoi, aruncă materialul peste masă şi reveni la problemă.

— Eu nu sunt Sociolog, domnule. Voy zâmbi.

— Sună grozav. Când cineva începe prin a-şi declina competenţa într-un domeniu dat, înseamnă de obicei că aproape imediat va urma o părere anostă în acel domeniu.

— Nu, spuse Harlan, nu o părere. Doar o rugăminte. Să vă aruncaţi puţin ochii asupra acestui rezumat ca să vedeţi dacă nu aţi făcut o greşeală cât de mică, pe undeva.