Voy redeveni dintr-o dată grav.

— Sper că nu.

Harlan ţinea un braţ peste spătarul scaunului, celălalt pe un picior. Nu trebuia să-şi lase degetele nervoase să bată darabana. Nu trebuia să-şi muşte buzele. Nu trebuia să se exteriorizeze în nici un fel.

De când se schimbase întregul curs al vieţii sale, urmărise rezumatele Schimbărilor de Realitate proiectate în trecerea lor prin rotiţele mecanismelor administrative ale Consiliului Atottemporal. Ca Tehnician personal, special desemnat, al Calculatorului Senior Twissell, putea aranja aceasta printr-o uşoară încălcare a eticii profesionale. Mai ales de când atenţia lui Twissell era îndreptată din ce în ce mai mult asupra propriului său proiect copleşitor. (Nările lui Harlan se dilatară. Acum ştia câte ceva despre natura acelui proiect.)

Harlan nu avusese nici o garanţie că va găsi la timp ceea ce căuta. Când îşi aruncase pentru prima oară privirea pe Schimbarea de Realitate 2456-2781 proiectată, Numărul de serie V-5, înclinase pe jumătate să creadă că judecata sa era deformată de dorinţă, verificase şi reverificase ecuaţii şi relaţii o zi întreagă, luptându-se cu o puternică incertitudine amestecată cu o agitaţie crescândă şi cu o amară recunoştinţă că fusese învăţat măcar psihomatematica elementară.

Voy parcurse aceleaşi scheme perforate cu o privire pe jumătate nedumerită, pe jumătate îngrijorată.

— Mi se pare… Am spus mi se pare că totul este în ordine, spuse ei.

Harlan îi replică.

— Te voi trimite mai ales la problema caracteristicilor de curtare ale societăţii Realităţii curente din acest Secol. Este o chestiune de Sociologie şi cade, cred, în responsabilitatea dv. De aceea am aranjat să vă întâlnesc pe dv., la sosire, şi nu pe altcineva.

Voy se încruntă. Păstra încă un ton politicos, însă cu o nuanţă glacială.

— Observatorii din Secţia noastră sunt foarte competenţi. Am toate motivele să fiu sigur că cei care s-au ocupat de acest proiect ne-au adus datele necesare. Aveţi vreo dovadă în sens contrar?