— … vă mulţumesc, Tehnician Harlan. V-aţi purtat ca un prieten. Greşeala Secţiei, care, aşa cum spuneţi, era practic inevitabilă, ar fi arătat nejustificat de rău într-un dosar.

După o secundă, continuă.

— Desigur, având în vedere modificările de personalitate urmărite de această Schimbare a Realităţii, moartea în prealabil a câtorva persoane era prea puţin importantă.

Harlan gândi detaşat: „Nu pare cu adevărat recunoscător. Probabil că se simte jignit, dacă se gândeşte mai mult, o să se simtă şt mai jignit că a fost scăpat de la o discreditare de un Tehnician. Dacă aş fi fost Sociolog, mi-ar fi strâns mâna, dar nu dă el mâna cu un Tehnician. Apără moartea prin asfixiere a unei duzini de oameni, dar nu ar atinge un Tehnician”. Şi pentru că aşteptarea apariţiei resentimentelor celuilalt s-ar fi putut dovedi fatală, Harlan spuse imediat:

— Sper că recunoştinţa dumneavoastră se va întinde până la a face Secţia să mă ajute într-o mică problemă.

— O mică problemă?

— O chestiune de Proiectare a Vieţii. Am aici datele necesare. Am de asemenea datele unei Schimbări de Realitate sugerate pentru Secolul 482. Vreau să ştiu efectul Schimbării asupra schemei probabile a unui anume individ.

— Nu sunt foarte sigur că vă înţeleg, spuse încet Sociologul. Desigur că aveţi mijloacele de a face aceasta în propria dumneavoastră Secţie…

— Da. Totuşi, este vorba de o cercetare particulară, care nu vreau să apară încă în rapoarte. Ar fi greu să realizez asta în Secţia mea fără…

Schiţă un gest ca o concluzie nesigură la fraza neterminată.

— Deci, nu vreţi să se facă pe căi oficiale.

— Vreau o rezolvare confidenţială. Un răspuns confidenţial.

— Dar este nereglementar. Nu pot fi de acord. Harlan se încruntă.

— Nu mai nereglementar decât omisiunea mea de a raporta greşeala dvs. Consiliului Atottemporal. Aici nu aţi avut obiecţii. Dacă vom fi strict reglementari într-un caz, trebuie să fim la fel de exigenţi şi de reglementari şi în celălalt. Mă înţelegeţi, cred.