— Luaţi loc, vă rog — îi pofti Kraiuhin.

Se aşezară cu toţii pe nişte scaune uşoare de mahon. Se făcu linişte.

— Sînt fericit să v-aduc la cunoştinţă, prieteni — începu Kraiuhin — că decizia a fost semnată. A fost semnată acum două ore. Tot ceea ce priveşte, ca să zic aşa, personalul expediţiei, s-a aprobat fără nici o rezervă. Felicitările mele!

Nimeni nu se clinti, numai frumosul Iurkovski îşi dădu deodată capul pe spate, aruncîndu-i o privire fugară lui Bîkov.

— Relativ la obiective… — Kraiuhin se opri şi duse la ochi o foaie de hîrtie. Relativ la obiective, comitetul a găsit necesar să aducă unele modificări. Mai bine zis să facă unele completări.

— Gata, începe… — bombăni nemulţumit, dar foarte încet, Dauge.

Sună telefonul. Kraiuhin ridică receptorul, îl puse la loc, întoarse comutatorul şi mormăi:

— Sînt în şedinţă.

— Am înţeles! răspunse cineva de la celălalt capăt al firului.

— Aşa, tovarăşi. În general, cum se zice, totul rămîne aşa cum prevede proiectul. Un obiectiv complex: încercarea unor noi mijloace tehnice şi efectuarea de prospecţiuni geologice pe Venus. Întrucît avem în mijlocul nostru un novice, care nu e la curent cu preocupările noastre, şi avînd în vedere că repetiţia e, ca să zic aşa, mama învăţăturii… şi fiindcă în general nu e de prisos să vă aduc la cunoştinţă, cuvînt cu cuvînt, cuprinsul acestei părţi a deciziei, citez: „Paragraful opt. Ţelul expediţiei constă, în primul rînd, în a experimenta sub toate aspectele calităţile tehnice şi de exploatare ale unui nou gen de transportor interplanetar — racheta fotonică „Hius”. În al doilea rînd, expediţia are misiunea de a coborî pe Venus în regiunea zăcămintelor de minereuri radioactive „Golconda uranică”, descoperite cu doi ani în urmă de expediţia Tahmasib-Ermakov…”