„Deasupra lui Jupiter! a adăugat cu o furie neputincioasă Iurkovski. A rămas în exosferă, în pierdere de viteză, şi n-a mai vrut să se întoarcă…”

Iurkovski a întins ziarul. Într-un chenar negru, Bîkov a văzut portretul unui tînăr uscăţiv, cu ochii trişti.

„Jupiter… Iarăşi blestematul de Jup! Iurkovski a strîns pumnii. Mai rău ca Venus, mai rău ca orice pe lume… Uite unde m-aş…” Fără să termine fraza, s-a întors brusc şi s-a îndepărtat, mergînd cu paşi largi pe duşumeaua elastică de un alb mat.

„Paul Dangée, Paul…”-a exclamat Krutikov, clătinînd mîhnit din cap.

„N-am mai apucat să-i răspund la scrisoare” — a rostit anevoie Dauge.

Au rămas tăcuţi cu toţii. Se auzea numai pîrîitul scoarţei groase a cărţii pe care Mihail Antonovici Krutikov o frămînta între degetele sale plinuţe şi păroase…

…Bîkov deschise ochii şi se întoarse pe spate. Întîmplarea aceasta îi stricase toată seara. N-a mai putut sta de vorbă cum se cuvine cu Iohanîci. „Exploratorii ăştia interplanetari — îşi zise inginerul — sînt nişte oameni ai naibii de curajoşi. Şi uluitor de perseverenţi. Adevăraţi oameni! Cîţi din ei nu şi-au găsit sfîrşitul pe Venus!” Porneau la asalt cu rachete impulsionate, greoaie, cu o rezervă limitată de combustibil. Nu-i mîna nimeni, dimpotrivă, erau opriţi, li se interzicea să întreprindă alte zboruri… dacă se întorceau.

Acum porneşte la asalt „Hius”.

Racheta fotonică „Hius”… Ca orice inginer specialist în reacţii nucleare, Bîkov cunoştea teoria acţionării fotonice a rachetei şi urmărea cu interes tot ce apărea nou în presă în legătură cu aceasta. Agregatul motor al rachetei fotonice transformă combustibilul în cuante de radiaţie electromagnetică, şi în felul acesta imprimă motoarelor rachetei o viteză maximă, apropiată de viteza luminii. Ca sursă de energie pentru instalaţia de propulsie a rachetei fotonice pot servi fie procesele termonucleare (transformarea parţială a combustibilului în radiaţie), fie procesele de anihilare a antiparticulelor (transformarea totală a substanţei în radiaţie).