Bîkov rîse înveselit, simţind cum se mistuie, cum i se ia de pe inimă ghemotocul greu al simţămintelor de neînţeles ce-l apăsau. Totul e cît se poate de simplu; el se află într-adevăr în ajun, cu un picior aici, iar cu celălalt „acolo”…

— Dar comandantul ce face? întrebă el.

Dauge îşi adună gîndurile:

— Nu ştiu. Nici nu-mi pot închipui… Nu ştiu.

— O fi dormind şi el, ca Bogdan, locuitorul cerurilor…

Dauge clătină din cap:

— Nu cred… Cerul e senin?

— Nu, e înnorat…

— În cazul acesta chiar că nu ştiu — urmă Dauge, clătinînd iarăşi din cap. Mi-aş fi putut închipui că Anatoli Ermakov şade acum şi priveşte o stea strălucitoare de la orizont: Venus. Şi mîinile Iui… — Dauge rămase o vreme tăcut. Apoi continuă: Ţine pumnii strînşi, şi degetele-i albe…

— Ai şi tu o fantezie, Iohanîci!…

— Nu, Alexei, asta nu e fantezie. Pentru noi, Venus e, în ultimă instanţă, un episod. Am fost pe Lună, am fost pe Marte, acum mergem să cucerim o nouă planetă. Ne facem cu toţii meseria. Ermakov însă… Ermakov are socotelile lui, nişte vechi şi cumplite socoteli. Am să-ţi spun de ce merge el acolo: merge să se răzbune şi să cucerească, fără cruţare şi pentru totdeauna. Aşa îmi închipui eu… Ermakov şi-a consacrat planetei Venus şi viaţa şi moartea lui.

— Îl cunoşti bine?

Dauge ridică din umeri:

— Nu-i vorba de asta. O simt. Şi apoi — Dauge îşi trosni degetele — Nisidzima, japonezul, prietenul lui, Sokolovski, cel mai apropiat prieten, Şi Fen-iu, mentorul lui, Ekaterina Romanovna, soţia lui… pe toţi i-a devorat Venus. Kraiuhin e pentru el al doilea tată. Ultima expediţie a făcut-o pe Venus. După această expediţie medicii i-au interzis pentru totdeauna să mai zboare… — Dauge sări din fotoliu şi începu să se plimbe agitat prin odaie: Să îmblînzească şi să cucerească — repetă el — fără cruţare şi pentru totdeauna! Pentru Ermakov, Venus e o întruchipare îndărătnică şi rea a tuturor forţelor stihiei ostile omului. Nu ştiu dacă noi ceilalţi vom ajunge cîndva să înţelegem acest simţămînt. Poate e mai bine aşa. Ca să-l înţelegi, trebuie să lupţi aşa cum a luptat Ermakov şi să suferi aşa cum a suferit el… Să cucerească pentru totdeauna… — repetă Dauge, dus pe gînduri.