— Este singura dată când un bărbat poate fi brav, îi răspunse tatăl său. Înţelegi de ce am făcut-o?

— Era un venetic, zise Bran. Veneticii fură femei şi le vând Celorlalţi. Tatăl său, stăpânitorul, zâmbi; Bătrâna Nan ţi-a spus iarăşi tot felul de poveşti. De fapt, omul a fost un dezertor din Rondul de Noapte. Nimeni nu este atât de periculos. Dezertorul ştie că viaţa sa terminată dacă e capturat, aşa că nu se dă în lături de la nici o crimă, indiferent cât de rea. Însă tu mă judeci greşit. Întrebarea era nu de ce a trebuit să moară, ci de ce eu a trebuit s-o fac.

Bran nu avea nici un răspuns pentru asta.

— Regele Robert are un călău, spuse el nesigur.

— Are, admise tatăl său. La fel ca regii Targaryen, înaintea sa. Totuşi, calea noastră este cea veche. Sângele Primilor Oameni curge încă prin venele familiei Stark, iar noi avem credinţa că bărbatul care rosteşte sentinţa trebuie să răsucească sabia. Dacă este să iei viaţa unui om, eşti dator să-l priveşti în ochi şi să-i auzi ultimele cuvinte. Iar dacă nu poţi să suporţi asta, poate că omul nu trebuie să moară. Într-o bună zi, Bran, vei fi purtătorul de flamură al lui Robb, având o stăpânire a ta, pentru fratele tău şi pentru regele tău, iar dreptatea va cădea asupra ta. Şi când va veni ziua, nu va trebui să simţi nici o plăcere în a-ţi îndeplini sarcina, dar nici să te uiţi În altă parte. Un stăpânitor care se ascunde în spatele călăilor plătiţi uită, curând, ce înseamnă moartea.

Atunci reapăru Jon pe coama dealului, înaintea lor. Le făcu semn şi strigă spre ei:

— Tată, Bran, veniţi repede, să vedeţi ce a găsit Robb!

După care dispăru din nou. Jory se apropie ei.

— Necazuri, stăpâne?

— Dincolo de orice îndoială, zise tatăl său, stăpânul. Veniţi, să vedem ce-au mai dezgropat acum poznaşii mei fii.

Îşi struni calul să meargă la trap, Jory, Bran şi restul grupului îl urmau.