— Poate că n-a făcut-o, făcu Jory. Am auzit poveşti… poate căţeaua era deja moartă când s-au născut puii.

— Născuţi din moartă, zise un alt bărbat. Ghinion şi mare.

— Nu contează, spuse Hullen. Şi ei vor muri curând.

Bran scăpă un strigăt de disperare.

— Cu cât mai repede, cu atât mai bine, căzu de acord eon Greyjoy. Îşi trase spada. Dă-mi jivina, Bran.

Mica fiinţă se zbătu în braţele lui, de parcă ar fi auzit fi înţeles.

— Nu! strigă Bran ameninţător. E al meu.

— Lasă spada, Greyjoy, zise Robb. Pentru o clipă, vocea-i răsunase la fel de poruncitoare ca a tatălui său, ca a stăpânului care va fi într-o bună zi. Vom păstra puii.

— Nu poţi să faci asta, băiete, spuse şi Harwin, fiul lui Hullen.

— Ar fi o faptă de milostenie să-i ucidem, zise Hullen.

Bran se uită spre tatăl său, stăpânul, căutând ajutor, dar primi doar o privire încruntată, cu sprâncenele strânse.

— Hullen spune adevărul, fiule. Mai bine o moarte rapidă decât una grea, de frig şi foame.

— Nu!

Îşi simţea lacrimile adunându-i-se în ochi şi privi în altă parte. Nu voia să plângă înaintea tatălui său. Robb se opunea cu încăpăţânare.

— Căţeaua roşcată a lui Ser Rodrik a fătat din nou, săptămâna trecută, spuse el. N-a avut pui mulţi, numai doi în viaţă. Are lapte destul.

— O să-i sfâşie când vor încerca să sugă.

— Stăpâne Stark, făcu Jon; era ciudat să-l auzi adresându-i-se tatălui său într-un mod atât de ceremonios. Sunt cinci pui, trei masculi şi două femele.

— Şi ce-i cu asta, Jon?

— Aveţi acum cinci copii adevăraţi, continuă Jon. Trei fii, două fiice. Lupul străvechi este încă pe blazonul Casei voastre. Copiii voştri erau hărăziţi să primească aceşti pui, stăpânul meu.

Bran îşi văzu tatăl schimbându-se la faţă, îi văzu pe ceilalţi bărbaţi aruncându-şi priviri între ei. În acel moment îl iubea pe Jon din tot sufletul. Deşi avea numai şapte ani, Bran înţelese ce făcuse fratele său. Numărătoarea fusese corectă numai pentru că Jon se omisese pe sine. Le indusese pe fete, chiar şi pe Rickon, sugarul, însă nu şi pe copilul din flori care purta prenumele Snow, nume pe care obiceiul cerea să-l poarte toţi cei din nord destul de ghinionişti să se fi născut fără un nume al lor. Tatăl lor înţelese prea bine.