Izolarea ei era atât de vădită încât, din locul în care se afla, Pipo reuşise s-o simtă dureros. Novinha îşi smulsese cât putuse de repede mâna din cea a primarului. Lacrimile i se uscaseră pe măsură ce slujba se desfăşura; când ea se sfârşise, rămăsese tăcută ca un prizonier care refuză colaborarea cu cei care l-au capturat. Lui Pipo i se sfâşia inima pentru ea. Şi totuşi îşi dădea seama că, dacă ar fi încercat, n-ar fi fost în stare să-şi ascundă fericirea lăuntrică pentru înfrângerea Descoladei, bucuria că nu-i va mai fi răpit nici un alt copil. Îşi dădea seama că încercarea lui de a o mângâia ar fi fost o batjocură şi ar fi înstrăinat-o şi mai mult. După slujbă, într-o amară singurătate, Novinha a păşit printre grupurile de oameni care i-au spus, bine intenţionaţi, că părinţii ei vor deveni sigur sfinţi şi vor fi aşezaţi de-a dreapta Tatălui. Ce alinare poate fi asta pentru un copil? Pipo îi şoptise soţiei destul de tare:

— N-o să ne ierte niciodată pentru ziua de azi.

— Să ierte? Conceição nu era una dintre acele soţii care să priceapă gândurile soţilor lor. Doar nu i-am ucis noi părinţii…

— Dar noi ne bucurăm azi cu toţii, nu? N-o să ne ierte niciodată pentru asta.

— Asta-i o copilărie. Oricum nu înţelege; e prea mica.

„Ba înţelege”, se gândi Pipo. „Nu înţelegea şi Maria multe lucruri când era chiar mai mică decât Novinha?”

De-a lungul anilor — şi trecuseră de acum nouă — o văzuse de câteva ori. Avea vârsta fiului său, Libo, iar asta însemna că fusese colegă de clasă cu Libo până când acesta împlinise treisprezece ani. O auzise uneori ţinând prelegeri sau cuvântări alături de alţi copii. Îl atrăgea modul ei elegant de gândire, înflăcărarea ce-o dovedea în examinarea ideilor. În acelaşi timp, ea părea rece ca gheaţa, complet izolată de toţi ceilalţi. Şi Libo, fiul lui, era timid, dar până şi el avea câţiva prieteni şi-şi câştigase afecţiunea profesorilor. Novinha însă nu-şi făcuse nici un prieten, n-avea pe nimeni a cărui privire s-o caute după un moment de triumf. Pentru că refuza să împărtăşească acelaşi sentiment, să răspundă, nici unul dintre profesori nu ţinea sincer la ea.